Din această lună, la toate oficiile poştale din Bucureşti şi din ţară, se pot încheia abonamente la „Viaţa medicală“ pentru anul 2011. Pentru a primi ziarul începând cu luna ianuarie 2011, abonaţii trebuie să se adreseze oficiului poştal ales, cel mai târziu până la 20 decembrie 2010. În Catalogul de presă al Poştei Române, publicaţia noastră figurează la numărul 19078.

  Cum ar fi evoluat medicina fără tehnologiile revoluţiei digitale? Adică fără CT, IRM, SPECT, PET, angiografie numerică, computerizarea laboratorului din domeniile biochimiei (laborator denumit, încă, prin anii ’50 ai secolului trecut, pipimetrie, de un mare biochimist), geneticii, imunologiei etc. Se susţine, adesea, că medicii atraşi de rezultatele obţinute graţie acestor dispozitive sau aparate extrem de complexe ar lăsa pacienţii în plan secund, ceea ce ar înseamna o sursă majoră de dezumanizare a medicinii. (...)

    Prima Conferinţă a Societăţii Române de Dermato-Oncologie cu tema Coordonate oncologice în dermatologie s-a desfăşurat, recent, la Bucureşti, cu participarea a numeroşi medici dermatologi. Reuniunea a beneficiat de prezenţa unor invitaţi de prestigiu, personalităţi recunoscute internaţional ale chirurgiei dermatologice, precum dnii dr. Lawrence Field, profesor emerit al Universităţii California, dr. Perry Robins, profesor emerit al Universităţii din New York şi preşedinte-fondator al Societăţii Internaţionale pentru Dermato-Chirurgie, prof. dr. Antonio Picoto, membru în comitetul de conducere al Academiei Europene de Dermatologie şi Venerologie, prof. dr. Arie Orenstein, fost preşedinte al Asociaţiei Medicale din Israel, prof. dr William Hanke, de la Universitatea de Medicină din Indiana, fost preşedinte al Societăţii Internaţionale pentru Dermato-Chirurgie. (...)

   În prima jumătate a secolului al XX-lea, un scriitor de limbă franceză, dar venind din cantonul elveţian Vaud, coboară cu pas de muntean versantele abrupte ale munţilor Jura. Parizienii citadini nu îl primesc imediat printre ei pe acest păstor care le vorbeşte fără rafinament, le arată sate căţărate pe vârfuri şi văi care se alungesc, privite de sus, spre civilizaţie. Dar desigur nu decorurile sunt cele care îl aseamănă pe Iftimie Nesfântu cu Charles-Ferdinand Ramuz, ci primordialitatea mentalităţii lumii aflată la marginea civilizaţiei. (...)